Ingrediente
- 500 grame piept de pui
- 3 morcovi
- 1 patrunjel
- 1 ceapa
- 1/2 telina
- 4-5 catei de usturoi
- 2 galbenusuri de ou
- 400 grame smantana
- 1 ardei iute murat
- otet
- frunze de patrunjel

Preparare

Ziua 1: Cluj-Napoca - Deta

Am plecat din Cluj pe la ora 10 dimineata. De obicei suntem mult mai matinali dar de aceasta data nu am fost fiindca eram destul de obositi dupa nunta din ziua anterioara. Nu am plecat cu planuri marete…adica sa ajungem foarte departe; tinta noastra era orasul Deta, situat la vreo 20 de km de granita cu Serbia. Din Cluj pana in Deta sunt in jur de 370 km pe care i-am parcurs in 5 ore. Pe traseu ne-am oprit si la Deva unde am stat cateva ore asa ca in Deta am ajuns pe la 8 seara si ne-am cazat la singurul hotel situat in centrul oraselului. Recomand totusi sa va cazati la iesirea din Timisoara, asta daca nu doriti sa dormiti intr-o cladire veche si in care riscati sa va intoxicati cu motorina…

Ziua 2: Deta – Belgrad – Cacak – Uzice – Bijelo Polje – Mojkovac – Zabljak

Am plecat din Deta la 8 dimineata, iar destinatia noastra a fost statiunea Zabjlak din Muntenegru. Drumul pana la Belgrad a fost destul de plictisitor: campie, localitati asemanatoare cu cele de la noi, drumuri intinse, drepte dar pe care mergi cu maxim 80 de km la ora fiindca asta e viteza maxima si intalnesti destule radare, multe restrictii de viteza, etc. Intr-un final am ajuns la Belgrad din care am iesit destul de repede chiar daca am abordat autostrada cu toate iesirile si intrarile pana am nimerit pe drumul cel bun. Concluzia…GPS-ul te ajuta enorm dar te si incurca :). Dupa Belgrad drumul a devenit din ce in ce mai interesant…restrictiile de viteza s-au pastrat dar totusi au mai aparut curbe si peisajul mai includea si dealuri si chiar munti in departare. Am ajuns intr-o zona de munte foarte spectaculoasa, dupa care ne-am continuat drumul prin niste chei, similare cu cheile Bicazului, pana cand am ajuns la granita sarbeasca. Dupa ce ni s-au verificat actele ne-am continuat drumul pana la granita muntenegrina unde a trebuit sa platim si 2 euro pentru o eco taxa valabila 1 an de zile.

Dumul de la Bijelo Polje pana la Mojkovac a inceput sa devina din ce in ce mai interesant, mai ales coborarea spre Mojkovac caracterizata de multe curbe si o prapastie mare in partea dreapta...nici nu ma gandeam atunci ca de fapt in urmatoarele zile vom merge tot pe astfel de drumuri. Din Mojkovac am luat-o la dreapta spre parcul national Durmitor, iar drumul a inceput sa serpuiasca pe langa canionul Tara, cel mai mare din Europa si comparabil cu Grand Canyon din America. Emotiile au inceput sa creasca din ce in ce mai tare pe acest drum, cu toate ca mergeam cu maxim 50 km/ora, dar curbele si inaltimea la care ne aflam ma facea sa cred ca mergem cu 100 km/ora.

Deoarece emotiile cresteau am decis ca e mai bine sa conduc eu fiindca asa nu mai vedeam ce este in partea dreapta si puteam merge cu 30 de km/ora :).

Ne-am continuat apoi drumul sontac sontac, iar urmatoarea oprire am facut-o la podul Tara care trece peste canionul cu acelasi nume. De aici mai aveam de mers inca vreo 12 km pana in statiune.

Pe cand credeam ca am terminat cu urcatul au inceput sa apara curbe din ce in ce mai provocatoare :) si drumul din ce in ce mai abrupt. Cu picioarele tremurand pe acceleratie si mai des pe frana am ajuns pe platou si in curand in statiune. Ne-am cautat cazare pe la hotelurile din zona, si in cele din urma ne-am cazat in "buricul targului" la un hotel foarte dragut si nu foarte scump. Cred ca puteam iesi si mai ieftin deoarece era plin de apartamente de inchiriat, dar era cam tarziu cand am ajuns si nu mai aveam rabdare sa cautam in alta parte. Dupa o cina copioasa am adormit rapid si din fericire nu am visat curbe si prapastii :)).

Ziua 3: Zabjlak - Lacul Crno - Lacul Zminje

Am decis ca in aceasta zi sa ne interesam ce putem vizita prin zona si eventual sa facem cateva trasee usoare. Asa ca am luat-o inspre lacul Crno sau lacul Negru, loc de unde porneau numeroase trasee. Din Zabjlak se poate ajunge cu masina pana la intrarea "oficiala" in parcul national unde se plateste o taxa de 2 euro de persoana plus 2 euro taxa de masina. Urmatoarea zi am parcat masina mai departe de intrare asa ca am fost scutiti de taxa de masina...dar a trebuit sa platim din nou taxa de 2 euro de persoana. De la aceasta intrare se merge pe un drum asfaltat pana la lac.

Totul e foarte amenajat...te simti parca ai fi intr-un parc. Dupa 10 minute de mers pe jos am ajuns pe malul lacului Crno. Acest lac glaciar este unul dintre cele mai renumite din Muntenegru. Lacul este format din doua bazine de 24.5 m respectiv 49.1 m adancime si este inconjurat de o padure iar intr-o parte este marginit de varful Medjed (2287 m altitudine).

Ne-am hotarat sa inconjuram lacul...drumul ne-a infatisat lacul din diferite perspective care mai de care impresionante.

La un moment dat drumul nostru s-a intersectat cu o poteca ce ducea spre lacul Zminje pana la care aveam de mers in jur de o ora, asa ca ne-am decis sa o luam intr-acolo. poteca merge printr-o padure de brazi si urmareste cursul unui parau. Pe drum ne-am alimentat constant cu fragute si afine :).

Dupa ce am hoinarit o bucata de vreme prin padure a inceput sa se intrezareasca lacul pe care il cautam. La prima vedere nu parea cine stie ce... doar o balta in mijlocul padurii, in plus s-a si pornit ploaia. Ne-am adapostit sub un brad si am asteptat trecerea ploii. Intr-un final a aparut si soarele, iar lacul parca a capatat o alta infatisare...s-a transformat intr-un loc foarte romantic. Am zabovit in jur de o jumatate de ora dupa care ne-am intors in Zabjlak.

Ziua 4: Zabjlak - lacul Jablan - Curovac

Ne-am interesat la centrul de informare al parcului Durmitor cu privire la locurile de belvedere din apropierea Zabjlak-ului. Ni s-a recomandat satul Bosaca si Curovac. Din satul Bosaca se putea ajunge la un alt lac glaciar, Jablan asa ca am hotarat sa o luam intr-acolo.

Pana la Jablan aveam de mers pe jos 1 ora si jumatate, mai intai printr-o padure de brazi, iar apoi pe pajistile unor versanti.

De pe acesti versanti se puteau vedea lacul Crno precum si culmile muntilor din apropiere.

Ne-am continuat urcusul pana am ajuns pe un platou de unde am coborat printr-o padure pana pe malul lacului Jablan. Acesta este un lac glaciar situat la 1791 m altitudine, strajuit de varful Crvena Greda (2175 m) si cu o adancime de maxim 8.5 m. Lacul este populat de niste amfibieni foarte interesanti :).

Dupa ce am mai facut cateva poze am luat-o incet spre lacul Crno, speriati fiind si de norii care se aratau si de prognoza meteo care spunea ca va fi vreme urata.

Ajunsi la masina ne-am hotarat sa mergem si pana la Curovac. Din Zabjlak am luat-o pe un drum ingust, asa cum imi place mie :), care serpuia pe versanti. O singura obiectie as avea...unele drumuri sunt foarte prost marcate asa ca trebuie sa te ghidezi dupa intuitie sau daca ai noroc sa mai intalnesti pe cineva pe acolo sa intrebi. Cumva cumva am ajuns si la Curovac, iar la indicatiile unor persoane am luat-o pe jos pe traseul cel bun catre punctul de belvedere. Dupa o jumatate de ora de mers pe jos am ajuns la destinatia noastra...privelistea e magnifica...de aici se vedea canionul Tara precum si muntii din imprejurimi. Am stat aici aproape o ora fermecati de lumea ce ni se asternea in fata...efectiv aveai impresia ca esti deasupra tuturor.