Ingrediente:
- 200 grame faina
- 6 oua
- 100 grame masline verzi
- 100 grame masline negre
- 400 grame sunca
- 150 grame telemea de vaca
- 200 ml lapte
- 2 felii gogosar murat
- 4 linguri ulei
- 1 plic praf de copt
- 85 grame cascaval
- piper, sare
Preparare:
Ouale se bat spuma dupa care se adauga laptele, branza razalita si se mixeaza bine. Se adauga apoi faina si praful de copt si se amesteca cu o lingura de lemn. In continuare se pun in compozitie sunca taiata cubulete, maslinele taiate felii, gogosarii taiati marunt, cascavalul razalit, si uleiul. Se condimenteaza cu sare si piper.
Compozitia de chec se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se pune in cuptor pentru aproximativ 45 de minute.
- 4 cartofi mari pentru copt
- 50 grame unt
- 50 grame branza Emmental sau parmezan ras
- 4 oua mici
- 2 lingurite de arpagic taiat marunt
- sare, piper
Preparare:
Cartofii se spala, se usca, se pun intr-o tava de copt si se ung cu putin ulei sau unt. Tava se pune in cuptorul preincalzit timp de aproximativ o ora. Dupa ce s-au copt, cartofii se scot din cuptor si se lasa sa se raceasca.
Fiecare cartof se taie pe orizontala la treimea de sus, pe lungime, ca un capacel. Se scoate miezul cu o lingurita pana cand peretele cartofului are cam un centimetru grosime. Miezul cartofului se amesteca cu untul ramas si branza rasa dupa care se condimenteaza cu sare si piper dupa gust. Aceasta umplutura se introduce in cartof lasand in mijloc un gol destul de mare pentru un ou. Oul se sparge, se aseaza in mijlocul cartofului si se condimenteaza, iar daca se doreste se adauga o lingurita de smantana.
Cartofii se pun inapoi in cuptor adaugand capacelul taiat la inceput si se coc timp de 8-10 minute.
Umplutura ramasa se poate pune pe farfurie alaturi de cartof.
Reteta preluata din "Cartea regala de bucate" a Principesei Margareta a Romaniei.
- 2 cepe
- 2 catei de usturoi
- 750 grame carne de vita
- 2 linguri ulei de masline
- 2 linguri boia
- 400 ml supa
- 1 conserva de rosii (425 ml)
- sare, piper
- o jumatate de lingurita de chimen macinat
- 2 ardei grasi
- 2 linguri de smantana
- tagliatelle
Preparare:
Se toaca ceapa si usturoiul. Carnea se prajeste in uleiul incins dupa care se scoate din vas si in uleiul ramas se calesc ceapa si usturoiul. Dupa ce acestea s-au calit se adauga din nou carnea, se pudreaza cu boia, se toarna supa si se adauga rosiile. Mancarea se condimenteaza cu sare, piper si chimen dupa care se acopera cu un capac si se lasa sa fiarba 60 de minute la foc moale.
Ardeii se taie cubulete, se adauga la gulas care se mai fierbe 30 de minute. Daca este cazul se mai adauga supa sau apa. Cand mancarea este aproape gata se adauga smantana, sare si piper.
Gulasul se serveste cu tagliatelle fierte si calite in putin ulei.
Reteta a fost preluata din revista "Secretele Bucatariei" nr. 12/2010.
- 1 cana de nuci taiate marunt
- 6 oua
- 6 linguri de faina
- 6 linguri de zahar
- o jumatate de plic de praf de copt
Ingrediente sirop:
- 6 linguri de zahar caramel
- o jumatate de cana de apa
- esenta de rom
Ingrediente crema:
- 150 grame zahar
- 2 linguri de cacao
- 2 galbenusuri
- 2 linguri de faina
- 1 cana de lapte
- 1 pachet de unt
Ingrediente glazura:
- 2 albusuri
- 150 grame zahar
- ciocolata de menaj
Preparare blat:
Se bate albusul cu zaharul, se adauga galbenusurile si apoi faina amestecata cu praful de copt. Se tapeteaza o tava cu hartie de copt, se aseaza in ea nucile taiate peste care se toarna aluatul si se pune in cuptorul preincalzit pentru 20-25 de minute. Dupa ce blatul este copt se rastoarna astfel incat partea cu nucile sa fie deasupra.
Preparare sirop:
Zaharul se caramelizeaza, apoi se adauga apa si esenta de rom si se lasa sa fiarba pana se topeste tot zaharul. Cand siropul s-a racit se insiropeaza blatul cu acesta.
Preparare crema:
Se amesteca zaharul cu cacaoa, galbenusele, faina si laptele si se pun la fiert pana ce crema se ingroase. Cand crema este semi rece se adauga in ea un pachet de unt frecat spuma. Crema se aseaza apoi pe blat.
Preparare glazura:
Albusurile se bat cu zahar pe baie de aburi pana ce se ingroase. Dupa ce glazura s-a racit putin se toarna peste crema. Deasupra se rade ciocolata.
Ingrediente:
- 500 grame faina
- 150 grame unt/margarina
- 50 grame untura
- 2 galbenusuri de ou
- 1 lingurita de sare
- 2 linguri smantana
- 1 cub de drojdie
- lapte
- 1 sfert de lingurita de zahar
Drojdia se amesteca cu laptele cald, zaharul si faina si se lasa sa creasca. Dupa aceasta se amesteca toate ingredientele, se framanta bine dupa care se lasa o ora sa se odihneasca.
Se intinde aluatul astfel incat sa se obtina o patura de 3 cm grosime. Se taie aluatul fasii, fiecare fasie se unge cu ou batut si apoi se presara pe ea chimen sau cas razalit.
Se tapeteaza o tava cu hartie de copt, se pun in ea saleurile si apoi se introduce in cuptorul preincalzit pana cand acestea se rumenesc (circa 20-25 de minute).
Reteta de la Mama :)
-300 grame faina
- 4 oua
- 200 grame unt
- 200 grame zahar
- 1 pachetel zahar vanilat
- coaja de portocala rasa
- 2 pachetele praf de copt
- 3 linguri de lapte
- 200 grame afine
Preparare
Untul se freaca cu zaharul si cu zaharul vanilat pana devine o crema. Se adauga apoi ouale pe rand, amestecand bine dupa fiecare. Se adauga coaja de portocala, faina amestecata cu praful de copt si laptele. Se amesteca bine pana ce se obtine un aluat uniform.
Afinele se spala, se scurg bine si apoi se amesteca usor in aluat.
Se pune hartie de copt in formele de briose dupa care se umple fiecare forma cu aluat. Formele de briose nu trebuie sa fie prea pline deoarece aluatul va creste in timpul coptului. Se introduc formele de briose in cuptorul preincalzit pentru 30 de minute.
Reteta preluata din revista "Click! Pofta Buna!", nr. 8, august 2009.
Ingrediente
- 1 kg de dovlecei
- 1 ou
- 30 grame faina
- 1 lingurita cu varf de marar
- 50 grame cascaval/branza telemea rasa
- sare, piper
- ulei
Preparare
Reteta a fost preluata din Cartea de bucate a lui Jurcovan.
Ingrediente
- 400 grame fursecuri cu unt
- 50 grame migdale macinate
- 150 grame unt topit
- 2 plicuri gelatina
- 1 kg afine
- 4 oua
- 100 grame zahar
- 500 grame branza de vaci
- 400 grame frisca
- 2 plicuri zahar vanilat
Preparare
Galbenusurile se bat cu 50 grame de zahar pe baie de aburi pana capata o consistenta cremoasa, dupa care se lasa la racit. Se adauga apoi branza de vaci si 200 grame de afine pasate. Gelatina se inmoaie in 100 ml de apa la foc moale, iar dupa ce s-a racit se adauga in compozitia de branza. Frisca se bate cu 50 grame de zahar, iar albusurile se bat cu zaharul vanilat. Frisca si albusurile se inglobeaza apoi in compozitia de branza. Crema astfel obtinuta se aseaza pe blat, iar tortul se da la frigider cel putin 4 ore. Se orneaza cu restul de afine.
Reteta a fost preluata din revista Secretele Bucatariei nr. 9/2010.
Ingrediente
- 1 pachet aluat de foi
- 100 grame zahar
- 4 oua
- 4 linguri smantana dulce
- 500 grame caise
- 500 grame afine
Preparare
Reteta a fost preluata si adaptata din revista Secretele Bucatariei nr. 07/2010.
Ingrediente
- 3 rosii taiate cubulete/felii
- 100 grame telemea taiata cubulete
- 2 catei de usturoi
- 3 linguri ulei de masline
- sare
Preparare
Ingrediente
- 1 kg rosii
- 2 cepe
- 2 catei de usturoi
- 6 linguri ulei de masline
- 1 lingura bulion
- 3 morcovi
- 2 patrunjei
- 1/2 telina
- 2 felii de paine
- 5 linguri smantana
- 1 ou
- 500 grame carne tocata
- sare, piper, delikat
- frunze de patrunjel, marar
Preparare
Reteta a fost preluata si adaptata din revista Secretele Bucatariei , nr. 9/2010.
Ingrediente
- 500 grame piept de pui
- 3 morcovi
- 1 patrunjel
- 1 ceapa
- 1/2 telina
- 4-5 catei de usturoi
- 2 galbenusuri de ou
- 400 grame smantana
- 1 ardei iute murat
- otet
- frunze de patrunjel
Preparare
Reteta a fost preluata si adaptata de pe site-ul http://bucatareselevesele.blogspot.com/2008/10/ciorba-radauteana.html
Ziua 1: Cluj-Napoca - Deta
Am plecat din Cluj pe la ora 10 dimineata. De obicei suntem mult mai matinali dar de aceasta data nu am fost fiindca eram destul de obositi dupa nunta din ziua anterioara. Nu am plecat cu planuri marete…adica sa ajungem foarte departe; tinta noastra era orasul Deta, situat la vreo 20 de km de granita cu Serbia. Din Cluj pana in Deta sunt in jur de 370 km pe care i-am parcurs in 5 ore. Pe traseu ne-am oprit si la Deva unde am stat cateva ore asa ca in Deta am ajuns pe la 8 seara si ne-am cazat la singurul hotel situat in centrul oraselului. Recomand totusi sa va cazati la iesirea din Timisoara, asta daca nu doriti sa dormiti intr-o cladire veche si in care riscati sa va intoxicati cu motorina…
Ziua 2: Deta – Belgrad – Cacak – Uzice – Bijelo Polje – Mojkovac – Zabljak
Am plecat din Deta la 8 dimineata, iar destinatia noastra a fost statiunea Zabjlak din Muntenegru. Drumul pana la Belgrad a fost destul de plictisitor: campie, localitati asemanatoare cu cele de la noi, drumuri intinse, drepte dar pe care mergi cu maxim 80 de km la ora fiindca asta e viteza maxima si intalnesti destule radare, multe restrictii de viteza, etc. Intr-un final am ajuns la Belgrad din care am iesit destul de repede chiar daca am abordat autostrada cu toate iesirile si intrarile pana am nimerit pe drumul cel bun. Concluzia…GPS-ul te ajuta enorm dar te si incurca :). Dupa Belgrad drumul a devenit din ce in ce mai interesant…restrictiile de viteza s-au pastrat dar totusi au mai aparut curbe si peisajul mai includea si dealuri si chiar munti in departare. Am ajuns intr-o zona de munte foarte spectaculoasa, dupa care ne-am continuat drumul prin niste chei, similare cu cheile Bicazului, pana cand am ajuns la granita sarbeasca. Dupa ce ni s-au verificat actele ne-am continuat drumul pana la granita muntenegrina unde a trebuit sa platim si 2 euro pentru o eco taxa valabila 1 an de zile.
Dumul de la Bijelo Polje pana la Mojkovac a inceput sa devina din ce in ce mai interesant, mai ales coborarea spre Mojkovac caracterizata de multe curbe si o prapastie mare in partea dreapta...nici nu ma gandeam atunci ca de fapt in urmatoarele zile vom merge tot pe astfel de drumuri. Din Mojkovac am luat-o la dreapta spre parcul national Durmitor, iar drumul a inceput sa serpuiasca pe langa canionul Tara, cel mai mare din Europa si comparabil cu Grand Canyon din America. Emotiile au inceput sa creasca din ce in ce mai tare pe acest drum, cu toate ca mergeam cu maxim 50 km/ora, dar curbele si inaltimea la care ne aflam ma facea sa cred ca mergem cu 100 km/ora.
Deoarece emotiile cresteau am decis ca e mai bine sa conduc eu fiindca asa nu mai vedeam ce este in partea dreapta si puteam merge cu 30 de km/ora :).
Ne-am continuat apoi drumul sontac sontac, iar urmatoarea oprire am facut-o la podul Tara care trece peste canionul cu acelasi nume. De aici mai aveam de mers inca vreo 12 km pana in statiune.
Pe cand credeam ca am terminat cu urcatul au inceput sa apara curbe din ce in ce mai provocatoare :) si drumul din ce in ce mai abrupt. Cu picioarele tremurand pe acceleratie si mai des pe frana am ajuns pe platou si in curand in statiune. Ne-am cautat cazare pe la hotelurile din zona, si in cele din urma ne-am cazat in "buricul targului" la un hotel foarte dragut si nu foarte scump. Cred ca puteam iesi si mai ieftin deoarece era plin de apartamente de inchiriat, dar era cam tarziu cand am ajuns si nu mai aveam rabdare sa cautam in alta parte. Dupa o cina copioasa am adormit rapid si din fericire nu am visat curbe si prapastii :)).
Ziua 3: Zabjlak - Lacul Crno - Lacul Zminje
Am decis ca in aceasta zi sa ne interesam ce putem vizita prin zona si eventual sa facem cateva trasee usoare. Asa ca am luat-o inspre lacul Crno sau lacul Negru, loc de unde porneau numeroase trasee. Din Zabjlak se poate ajunge cu masina pana la intrarea "oficiala" in parcul national unde se plateste o taxa de 2 euro de persoana plus 2 euro taxa de masina. Urmatoarea zi am parcat masina mai departe de intrare asa ca am fost scutiti de taxa de masina...dar a trebuit sa platim din nou taxa de 2 euro de persoana. De la aceasta intrare se merge pe un drum asfaltat pana la lac.
Totul e foarte amenajat...te simti parca ai fi intr-un parc. Dupa 10 minute de mers pe jos am ajuns pe malul lacului Crno. Acest lac glaciar este unul dintre cele mai renumite din Muntenegru. Lacul este format din doua bazine de 24.5 m respectiv 49.1 m adancime si este inconjurat de o padure iar intr-o parte este marginit de varful Medjed (2287 m altitudine).
Ne-am hotarat sa inconjuram lacul...drumul ne-a infatisat lacul din diferite perspective care mai de care impresionante.
La un moment dat drumul nostru s-a intersectat cu o poteca ce ducea spre lacul Zminje pana la care aveam de mers in jur de o ora, asa ca ne-am decis sa o luam intr-acolo. poteca merge printr-o padure de brazi si urmareste cursul unui parau. Pe drum ne-am alimentat constant cu fragute si afine :).
Dupa ce am hoinarit o bucata de vreme prin padure a inceput sa se intrezareasca lacul pe care il cautam. La prima vedere nu parea cine stie ce... doar o balta in mijlocul padurii, in plus s-a si pornit ploaia. Ne-am adapostit sub un brad si am asteptat trecerea ploii. Intr-un final a aparut si soarele, iar lacul parca a capatat o alta infatisare...s-a transformat intr-un loc foarte romantic. Am zabovit in jur de o jumatate de ora dupa care ne-am intors in Zabjlak.
Ziua 4: Zabjlak - lacul Jablan - Curovac
Ne-am interesat la centrul de informare al parcului Durmitor cu privire la locurile de belvedere din apropierea Zabjlak-ului. Ni s-a recomandat satul Bosaca si Curovac. Din satul Bosaca se putea ajunge la un alt lac glaciar, Jablan asa ca am hotarat sa o luam intr-acolo.
Pana la Jablan aveam de mers pe jos 1 ora si jumatate, mai intai printr-o padure de brazi, iar apoi pe pajistile unor versanti.
De pe acesti versanti se puteau vedea lacul Crno precum si culmile muntilor din apropiere.
Ne-am continuat urcusul pana am ajuns pe un platou de unde am coborat printr-o padure pana pe malul lacului Jablan. Acesta este un lac glaciar situat la 1791 m altitudine, strajuit de varful Crvena Greda (2175 m) si cu o adancime de maxim 8.5 m. Lacul este populat de niste amfibieni foarte interesanti :).
Dupa ce am mai facut cateva poze am luat-o incet spre lacul Crno, speriati fiind si de norii care se aratau si de prognoza meteo care spunea ca va fi vreme urata.
Ajunsi la masina ne-am hotarat sa mergem si pana la Curovac. Din Zabjlak am luat-o pe un drum ingust, asa cum imi place mie :), care serpuia pe versanti. O singura obiectie as avea...unele drumuri sunt foarte prost marcate asa ca trebuie sa te ghidezi dupa intuitie sau daca ai noroc sa mai intalnesti pe cineva pe acolo sa intrebi. Cumva cumva am ajuns si la Curovac, iar la indicatiile unor persoane am luat-o pe jos pe traseul cel bun catre punctul de belvedere. Dupa o jumatate de ora de mers pe jos am ajuns la destinatia noastra...privelistea e magnifica...de aici se vedea canionul Tara precum si muntii din imprejurimi. Am stat aici aproape o ora fermecati de lumea ce ni se asternea in fata...efectiv aveai impresia ca esti deasupra tuturor.
TO BE CONTINUED